Unde mi-e marea?


Incet, in soapta..incerc sa imi ascund dorinta acuta ce reprezinta venirea verii..vreau la mare..Mi-e dor sa beau cafeaua pe plaja, iar vantul sa ma alinte cu dulcea-i mangaiere...Mi-e dor de pescarusul neastamparat...dar daca ma gandesc mai bine...is geloasa pe el...de ce?ee..cum de ce?nu ti-ai dorit niciodata sa fii aproape de soare?sa simti caldura?
cred ca in felul acesta si inimile de piatra s-ar inmuia iar lumea ar deveni mai buna...ar fi chiar fain..cu toate ca multi spun...plictisitor..mai!si asa e...adica..ce ar fi viata chiar fara surghiun?Am sta toata ziua ca trestii ganditoare ce suntem si nefiind incercati de anumite piedici ale vietii nu am mai invata cum sa apreciem ceea ce deja avem...
da!deci...nu...poate e ok asa...sau nu...anyway..everything's happening for a reason..so..
si mai mi-e dor sa stau intinsa pe iarba sau pe nisip-noaptea si sa ma uit la stele!Imi place la nebunie sa ascult tacere....e o melodie asa frumoasa...
Imi place sa ma opresc in mijlocul strazii si sa observ puterea contrastului dintre oameni..ma uit in stanga..e o fata...plange....de ce?As vrea sa o ajut dar nu stiu daca as avea cum(sau da).Intorc capul si sunt 2 domni la costum, seriosi de altfel, cu diplomat in mana-tiparul omului de afaceri (oare ei sunt fericiti?) Mai incolo..pentru ca dehh esti in Romania..este un batran..saracul...sta cu mana intinsa si cere mila oricarui trecator...mai sunt 3 fete ce rad-e varsta la care everything's pink pentru ele...
Traim intr-un haos...si nimic nu ma linisteste mai tare ca marea...ca nisipul fin...ca melodiosul cantec ce-l zic valurile cand se sparg de tarm.Iubesc..iubesc acea scoica...iubesc pescarusul...mi-e dor de mare...

0 comentarii: