Traim intr-o lume in care exista oameni care ori se gandesc prea mult la ce viitorul le rezerva si oameni care "traiesc clipa", cu toate ca totii traim prezentul, nimeni nu traieste viitorul, ci poate doar amintirea unui moment din trecut ce nu lasa libera mintea omului.
Eu cand ma gandesc la viitor ca orice persoana care viseaza, care realizeaza ca visand fiecare speranta devine mai profunda, ma vad undeva, cu un job pe care mi-l doresc de mica, - poate ar fi prea devreme sa pomenesc de asta- dar cu o familie fericita...lallala..Pentru ca realizez ca acest tablou de poveste pe care abia am terminat sa-l zugravesc in mintea ta reprezinta chiar un premiu pentru comportamentul pe parcusul jocului vietii, stau uneori si ma intreb...unde o sa ajung? ce preturi voi avea de platit pentru a putea obtine ceva ce imi doresc? ce persoane noi voi intalni? voi mai suferi in prietenii in pofida suferintei anterioare? cu cine dintre prietenele mele voi pastra legatura? cu cine nu? ce se va mai intampla...
Nu-mi este frica in mod special de nimic.La urma urmei viata fiecaruia e presarata cu fel de fel de urcasuri si coborasuri, cu interminabile calatorii pe marginea prapastiei, dar daca undeva, in cel mai intunecat colt al inimii, exista o urma de incredere in propria persoana ce iti sopteste ca totul va fi bine..povestea ta va fi frumoasa.Viata m-a invatat ca fiecare rau isi are partea buna, roadele; de fiecare data cand am patit ceva dupa care am suferit sau la care cel putin nu ma asteptam, rezultatele nu au intarziat sa apara...
Viata este frumoasa.Viitorul este frumos.Imi place sa cred ca stiu cateva dintre regulile acestui vast joc, imi place sa cred ca intr-un final, cand vantul va incerca sa mai bata, soarele va straluci triumfator si pe strada mea.
Dor de fericire...
Inchid ochii si te vad...mi-as dori atat de mult sa fii aici...sa alergam prin lan de grau...sa stam in ploaie si sa povestim...sa ne uitam la stele tinandu-ne de mana...
Nu esti un vis...si nici realitate...esti in gandul meu.Unde esti?Abia astept sa te intalnesc!Sa ma strangi in brate de parca ar fi ultima oara...Sa fie el?Sa te cunosc deja?Ma tot gandesc in ce graunte de mustar te-ascunzi...nu te caut, dar te astept.Mor de nerabdare sa te recunosc.Sa stiu ca tu esti acel...acel care imi va saruta fiecare lacrima scursa pe obrazu-mi..
acel care imi va spune o poveste frumoasa cand oriunde m-as uita si m-as gandi as vedea tot rau...
Am chef sa ne intrecem pe cai,am chef sa iesim cu pisica si cainele la plimbare (eu cu pisica, tu cu cainele;))).Stiu!Stiu ca undeva, acolo unde esti... te gandesti la mine si abia astepti sa ma vezi.Poate chiar ne cunoastem.Poate am stat de multe ori sa ne povestim vrute si nevrute si totusi nu mi-am dat seama cine esti, ce insemni pentru inima mea.
Te simt in fiecare raza de soare care ma alina.Ma mangai cu fiecare octava a unei sonate.Mirosul placut al unui parfum imi da alinare ca te voi gasi, ca va veni ziua in care nu va mai fi nevoie de soare,mare,scoica si pescarus sa imi dau seama cat de mult te iubesc.
Si de undeva departe sau poate mai aproape decat ne-am imagina amandoi, iti spun acum ca te iubesc si ca te-astept, te-astept acasa...
Regasire
Hello again!
Da.Stiu...a trecut ceva timp de cand nu am mai scris...si sincer de atunci s-au intamplat multe lucruri care pot spune ca mi-au mai adus picioarele pe pamant.Nu vreau sa intru in detalii...nu stiu daca momentan mi-ar face placere.E dureros sa realizezi cat de singur esti cand te crezi inconjurat doar de prieteni unul si unul...Am invatat si incep sa invat ce mult inseamna parintii pentru noi si cat noroc putem avea pentru simpla lor prezenta in viata noastra.
Am mai invatat sa tac.Sa ma bucur si de fericire si de nefericire singura ca nu intereseaza pe nimeni altcineva si m-am indragostit de carti...Se naste o noua pasiune-n mine...un sentiment pe care, asa cum o profesoara spunea adineori ca putini il cunosc in zilele noastre, ba chiar, din ce in ce mai putini.
M-am hotarat sa-mi urmez visurile si sa le dau viata chiar daca cei din jur se vor amuza pe seama mea.
Nu stiu daca voi putea...dar cu toata taria sufletului meu afirm ca imi doresc din suflet sa fiu fericita din simplele motive pe care viata ni le da si sa nu mai caut altele intr-o lume plina de neintelesuri.Imi doresc sa ma bucur ca soarele a rasarit si chiar daca nu am chef de o noua zi de scoala eu sa zambesc sperand ca acea zi va culmina cu cel mai minunat moment din viata mea.Poate...poate imi voi intalni jumatate..:)) (sau nu...), poate voi cunoaste o persoana de la care in viitor voi avea ocazia sa invat multe....poate viitorul nu e asa inspaimantator si e chiar bright,orange..:))!
Da.Stiu...a trecut ceva timp de cand nu am mai scris...si sincer de atunci s-au intamplat multe lucruri care pot spune ca mi-au mai adus picioarele pe pamant.Nu vreau sa intru in detalii...nu stiu daca momentan mi-ar face placere.E dureros sa realizezi cat de singur esti cand te crezi inconjurat doar de prieteni unul si unul...Am invatat si incep sa invat ce mult inseamna parintii pentru noi si cat noroc putem avea pentru simpla lor prezenta in viata noastra.
Am mai invatat sa tac.Sa ma bucur si de fericire si de nefericire singura ca nu intereseaza pe nimeni altcineva si m-am indragostit de carti...Se naste o noua pasiune-n mine...un sentiment pe care, asa cum o profesoara spunea adineori ca putini il cunosc in zilele noastre, ba chiar, din ce in ce mai putini.
M-am hotarat sa-mi urmez visurile si sa le dau viata chiar daca cei din jur se vor amuza pe seama mea.
Nu stiu daca voi putea...dar cu toata taria sufletului meu afirm ca imi doresc din suflet sa fiu fericita din simplele motive pe care viata ni le da si sa nu mai caut altele intr-o lume plina de neintelesuri.Imi doresc sa ma bucur ca soarele a rasarit si chiar daca nu am chef de o noua zi de scoala eu sa zambesc sperand ca acea zi va culmina cu cel mai minunat moment din viata mea.Poate...poate imi voi intalni jumatate..:)) (sau nu...), poate voi cunoaste o persoana de la care in viitor voi avea ocazia sa invat multe....poate viitorul nu e asa inspaimantator si e chiar bright,orange..:))!
Unde mi-e marea?
Incet, in soapta..incerc sa imi ascund dorinta acuta ce reprezinta venirea verii..vreau la mare..Mi-e dor sa beau cafeaua pe plaja, iar vantul sa ma alinte cu dulcea-i mangaiere...Mi-e dor de pescarusul neastamparat...dar daca ma gandesc mai bine...is geloasa pe el...de ce?ee..cum de ce?nu ti-ai dorit niciodata sa fii aproape de soare?sa simti caldura?
cred ca in felul acesta si inimile de piatra s-ar inmuia iar lumea ar deveni mai buna...ar fi chiar fain..cu toate ca multi spun...plictisitor..mai!si asa e...adica..ce ar fi viata chiar fara surghiun?Am sta toata ziua ca trestii ganditoare ce suntem si nefiind incercati de anumite piedici ale vietii nu am mai invata cum sa apreciem ceea ce deja avem...
da!deci...nu...poate e ok asa...sau nu...anyway..everything's happening for a reason..so..
si mai mi-e dor sa stau intinsa pe iarba sau pe nisip-noaptea si sa ma uit la stele!Imi place la nebunie sa ascult tacere....e o melodie asa frumoasa...
Imi place sa ma opresc in mijlocul strazii si sa observ puterea contrastului dintre oameni..ma uit in stanga..e o fata...plange....de ce?As vrea sa o ajut dar nu stiu daca as avea cum(sau da).Intorc capul si sunt 2 domni la costum, seriosi de altfel, cu diplomat in mana-tiparul omului de afaceri (oare ei sunt fericiti?) Mai incolo..pentru ca dehh esti in Romania..este un batran..saracul...sta cu mana intinsa si cere mila oricarui trecator...mai sunt 3 fete ce rad-e varsta la care everything's pink pentru ele...
Traim intr-un haos...si nimic nu ma linisteste mai tare ca marea...ca nisipul fin...ca melodiosul cantec ce-l zic valurile cand se sparg de tarm.Iubesc..iubesc acea scoica...iubesc pescarusul...mi-e dor de mare...
The pursuit of happiness!
Ce faci in timpul liber?
Mie personal imi place sa imi clatesc ochii cautand poze de calitate, citate si tot felul de creatii care mi-ar putea bucura intr-un oarecare mod sufletul...
Astazi, in timpul perindarii mele in aceasta lume vasta a internetului, mi-a venit in cap ideea de fericire.
Fericire...fericire..stim noi oare ce este fericirea?
iata cateva aforisme despre fericire care mi-au placut:
Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja. (Sf.Augustin)
Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi. (Burton Hills)
Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea. (L. Blaga), fapt pe care in egala masura il afirma si Antoine de Saint-Exupery: Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop.
Nu stiu.Nu stiu sa spun daca sunt fericita.Poate doar implinita...am o familie cu care pot afirma ca am parte de o relatie frumoasa, prieteni...De fapt nu stiu ce se inscrie in tiparul fericirii.
Nu as vrea sa imi plang de mila pentru ca s-ar supara Dumnezeu pe mine.Sunt atatia oameni care se considera fericiti doar pentru ca...intr-o anumita zi au paine sa manance. Sunt atatea inimi care suspina dupa sprijinul acordat de prezenta unui parinte, atatia copii abandonati sau care poarta pe umeri povara unei boli incurabile...
Fericirea cu siguranta este definita de toti in functie de cum stau lucrurile in viata lor...Am auzit chiar povestea unui baiat care s-a sinucis pentru ca tatal lui nu ii cumparase ultimul model de Mercedes...cu siguranta se considera nefericit.
Asta ca sa nu amintesc de clasicul caz al iubitului parasit care se sinucide.
Asadar ce este fericirea?
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la incercarile la care m-a supus viata incerc sa iau tot ce-i mai bun...si sa invat.Si's fericita din acest punct de vedere.Is fericita ca is sanatoasa, ca am o familie frumoasa, un frate pe care incerc sa il invat cat mai multe pentru ca asa cum zice un proverb: viata e prea scurta sa te lasi incercat de toate, de aceea e mai bine sa inveti din experienta altora.
Is fericita cand prietenii si cei din jurul meu is fericiti.Is fericita de fiecare data cand ma trezesc, iar afara este soare...
Mie personal imi place sa imi clatesc ochii cautand poze de calitate, citate si tot felul de creatii care mi-ar putea bucura intr-un oarecare mod sufletul...
Astazi, in timpul perindarii mele in aceasta lume vasta a internetului, mi-a venit in cap ideea de fericire.
Fericire...fericire..stim noi oare ce este fericirea?
iata cateva aforisme despre fericire care mi-au placut:
Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja. (Sf.Augustin)
Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi. (Burton Hills)
Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea. (L. Blaga), fapt pe care in egala masura il afirma si Antoine de Saint-Exupery: Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop.
Nu stiu.Nu stiu sa spun daca sunt fericita.Poate doar implinita...am o familie cu care pot afirma ca am parte de o relatie frumoasa, prieteni...De fapt nu stiu ce se inscrie in tiparul fericirii.
Nu as vrea sa imi plang de mila pentru ca s-ar supara Dumnezeu pe mine.Sunt atatia oameni care se considera fericiti doar pentru ca...intr-o anumita zi au paine sa manance. Sunt atatea inimi care suspina dupa sprijinul acordat de prezenta unui parinte, atatia copii abandonati sau care poarta pe umeri povara unei boli incurabile...
Fericirea cu siguranta este definita de toti in functie de cum stau lucrurile in viata lor...Am auzit chiar povestea unui baiat care s-a sinucis pentru ca tatal lui nu ii cumparase ultimul model de Mercedes...cu siguranta se considera nefericit.
Asta ca sa nu amintesc de clasicul caz al iubitului parasit care se sinucide.
Asadar ce este fericirea?
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la incercarile la care m-a supus viata incerc sa iau tot ce-i mai bun...si sa invat.Si's fericita din acest punct de vedere.Is fericita ca is sanatoasa, ca am o familie frumoasa, un frate pe care incerc sa il invat cat mai multe pentru ca asa cum zice un proverb: viata e prea scurta sa te lasi incercat de toate, de aceea e mai bine sa inveti din experienta altora.
Is fericita cand prietenii si cei din jurul meu is fericiti.Is fericita de fiecare data cand ma trezesc, iar afara este soare...
COOL part.1
Ne izbim.Ne izbim des de expresia: "esti cool","e cool sa"...so on and so far..
Dar oare ce inseamna a fi COOL?Daca ar fi sa il analizam probabil pentru unii este un cuvant plin de simbolica...copiii cred ca sunt cool daca renunta la "prostiile copilaresti" si asculta muzica "buna", muzica de ghetou din care tot ce pot invata este cum se petrece viata "printre blocurile gri"...altii isi schimba total schimba stilul de viata,mentalitate si tot doar pentru ca au vazut,au auzit ca x persoana este foarte cool traind intr-un anumit fel.
Mai nou ne lovim de un nou curent: EMO.Ii vezi peste tot: tineri, adolescenti, copii, toti cu chipul stalcit de frizuri ciudata, linse, inegale, colorate cu spray verde, gagicutele cu ruj negru si cercelusi in toate partile posibile, tipii cu tepi la maini si priviri pierdute in zare.
Practic emo-kids sunt cei care in urma unei deceptii peste care nu au putut trece total si-au schimbat mentalitatea,stilul de a trai, de a actiona, insa la drept vorbim nu stiu daca chiar toti dintre ei isi schimba stilul din cauza unei asa zise deceptii sau pentru ca este un curent nice, emo-kids arata "cool"...Ceea este cu adevarat strigator la cer este ca in randul lor se inscriu copii, odrasle ce abia au deschis ochii la viata.Exista copii de 16-17 ani care datorita intamplarilor ce au avut loc in viata lor au prins o alta perceptie asupra vietii si nu s-ar lasa influientati de o asemenea grupare, dar din pacate majoritate nu se incadreaza in tiparul descris anterior.Citeam pe un site cum intr-o scoala, un profesor a ramas surprins de "inmultirea" acestei specii, pe cale de inmultire si nu de disparitie cum zice vorba din popor.De asemenea acel profesor relata cum a intrebat o eleva de clasa aVII-a de ce avea taieturi pe incheietura, iar a raspuns pentru ca se certase recent cu prietenul si vrand sa se linisteasca.....s-a taiat.
Este normal?Tot ce se intampla in jurul nostru?
