Tipic românesc

Nimic nou şi neobişnuit, astăzi este una din zilele acelea ploioase, dar de vară, morocănoase, dar în care mi-am permis să ies din tipar şi o fac mai frumoasă, dacă pot să spun aşa; motiv pentru care, acum, proaspăt ajunsă acasă după o întâlnire cu un fost coleg şi prin urmare, depănarea amintirilor şi reactulizarea anumitor bârfe, mă simt mai cu mai multă poftă de viaţă.
Verificându-mi mailul am dat peste ceva interesant, care am considerat a fi o satiră super la adresa românului, poate chiar cel din operele lui Caragiale, veşnicul nemulţumit şi plin de problemele cotidianului, nemulţumit că parlamentarii fură, dar care nu se gândeşte că şi el ar proceda la fel în postura respectivă.
Fără alte cuvinte, vă invit să lecturaţi “Peisaj marin cu mitici” de Julius Constantinescu.


“Pe plaja din 2 Mai, o familie compusă din tată în maieu şi burtică de maestru emerit al tablelor, ţoapă coafată cu bigudiuri, costelivă, genul care nu se-ngraşă de-a dracu’ ce e şi copil de tip Goe, gălăgios şi enervant, îşi caută un loc unde să-şi pună cearşaful şi restul bulendrelor. Cară după ei calabalîcul standard – o sticlă de Timişoreana pentru campion, Frutti Fresh pentru loază şi o revistă de integrame pentru mă-sa, că e intelectuală.
“Mamă, mamă”, urlă Goe, “aici, aici!”. Titanul tablelor îşi înfige călcîiele în nisip şi, din cauza burţii, frînează anevoie, ca autobuzele cu burduf, în timp ce mă-sa, femeia pe faţa căreia se ghiceşte o bunătate sufletească rară, se întoarce şi e gata să-l pleznească.
“Mamă, mamă, aici am stat şi ieri”, zice Goe. “Uite coaja de la banană şi sticla noastră de cola” (ieri s-au respectat). Mă-sa se convinge că, într-adevăr, coaja de banană şi sticla de coca-cola pe care le aruncaseră ieri sînt tot acolo, se întoarce spre bărba-su şi zice, plină de scîrbă: “Băi frate, cîtă nesimţire! Îţi dai seama că ăştia nu fac curat pe plajă??”. ”