Toamna in sufletul meu

Sa fie astenie de primavara...nu stiu..:-|...stiu doar ca mi-e dor,mi-e dor de ceva in viata mea care sa imi redea zambetul pe buze si speranta ca ziua de maine va fi mai buna...totul devine pe zi ce trece o rutina..m-am saturat sa ma trezesc si sa imi petrec la fel ziua, sa rad la aceleasi glume (expirate de la o vreme), sa am impresia ca in curand totul se va sfarsi iar eu nu sunt deloc pregatita de "o schimbare"....Am inceput sa ador momentul in care dorm pentru ca atunci sunt rupta de realitate, nu simt nici macar doza de ipocrizie ce pluteste in aer...si la care is alergica..si mai e si faptul ca noi oamenii suntem asa de rai unii cu altii....
cand eram mica si vroiam sa cresc mare mare..:)) sa fiu ca mami si ca tati, nu ii intelegeam de ce imi spuneau ca e mai bine in copilarie..etc..Bine...nici acum nu am eu nu stiu ce varsta;))) si de aceea frica creste..ca va fi si mai urat sentimentul asta,pentru ca odata cu trecerea timpului incepi a constientiza tot mai multe..ppff..
sentimente is multe...cele mai multe dintre ele invadate de negativism, dar in acelasi timp am incredere ca El nu ma lasa singura....