Se afișează postările cu eticheta melancolie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta melancolie. Afișați toate postările

yep...it's me

Nu stiu daca asa sunt toti oamenii, sau oi fii numai eu aia unica si bla bla (unica, la fel ca toti ceilalti) dar bag de seama ca imi place imposibilul sau ca sa las dramatismul la o parte, poate doar, imi place ceea ce este mai greu de avut, de realizat. It drives me crazy though...

In memoriam

Se scutura din salcami o ploaie de miresme.
Bunicul sta pe prispa. Se gandeste. La ce se gandeste? La nimic. Innumara florile care cad. Se uita-n fundul gradinii. Se scarpina-n cap. Iar innumara florile scuturate de adiere.
Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe; sprancenele mustatile barba... peste toate au nins anii multi si grei.
Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori.
("Bunicul"-Barbu Ștefănescu Delavrancea)

p.s. Îmi vei lipsi....




Who am I? What I want?

De obicei ma descarc aici, dar am asa o stare ca nici macar ce sa scriu nu stiu.
Nu stiu ce sa mai vreau, ce sa nu mai vreau, pentru ca chiar am ajuns sa realizez ca orice ar fi, oricat de mult am schimba noi firea lucrurilor, pana la urma tot cum vrea El se intampla...ba mai rau; uneori se intampla ca atunci cand stranesti praful pe rafturile din camera in care nu intrii, eventual doar de sarbatori.
Chiar am ajuns sa inteleg ca pana la urma ce rost are sa ne grabim, ca exista lucruri importante pentru care sa ne focusam atentia in prezent si ca...mai rau fac, visand.
Un singur lucru as vrea sa stiu? Care este antidotul dorintei? Spre exemplu...deja imi doresc ceva. Cred ca ajung din nou la lectiile gen LMT. Totul depinde de noi, afterall..

secret

Închide ochii.
Auzi acea melodie...de ce îţi aminteşte?

Eu de îndată ce închid ochii vad un film...un zâmbet sincer şi chicoteli de fericire.Sunt fericită!Am o familie frumoasă, nişte prietene de care-mi va fi extrem de dor în viitor şi pe care în ciuda faptului că ne-am certat şi avem diferite percepţii, sunt prietenele mele, cu bune cu rele şi pe bune, nu ţi le-aş da.Am strâns amintiri frumoase...cu şi fără ele.
Şi se întâmplă ca oridecâte ori aud o melodie să-mi aducă aminte de ceva, de un moment din viaţa mea, fericit sau...nu tocmai.
Mă întrebam în schimb cum ar fi dacă am putea avea o asemenea putere astfel încât să putem vedea în trecut altora.Cum ar fi să vezi ce simte cu adevărat cel de lângă tine când aude o melodie...Poate aberez, dar cred că fiecare melodie are secretul ei.Pe acorduri fine spionează multe şi împletind cu măiestrie notele află tot mai multe secrete.
Sunt curioasă care e secretul melodiei pe care o ascult acum...

Live your life to the fullest or NOT!

Aş vrea să spun atâtea, dar nici măcar cum să încep nu ştiu, cum să formulez.
Ne ghidam dupa cliseul ce spune sa ne traim viata la maxim, sa savurat fiecare clipa...
Aşa să fie?
Pentru că am ajuns să contrazic şi gura poporului.Aleargă timpul pe lângă noi-noi protifăm la maxim; dar, stau şi mă întreb, profităm de ceea ce trebuie cu adevarat la maxim sau de bucuriile mărunte şi trecătoare ale vietii.Acum un an aş fi răspuns cu certidudine că sunt întru totul de acord cu această zicală...dar de acum un an, s-au produs atât de multe schimbări, nu neapărat la exterior, dar cu siguranţă în interior.
Nu-mi vine să cred cât a trecut timpul...sunt atât de aproape de momentul pe care toată tinereţea mea l-am visat.Ţi-aminteşti îţi fugea gandul la facultate, la ani de libertate...
Păreau visuri desprinse din poveşti...
Ţi se parea că timpul pentru tine stă în loc, dar pentru alţii nu.Când părinţii discutau şi ne trimiteau în alta cameră, doar pentru ca ei să poată discuta în taină "lucruri de oameni mari", ni se păreau adevărate barbarii, pentru că noi eram deja oameni mari şi aveam capacitatea de a întelege tot.
Mi-aş dori,...să mă trimită mama şi acum la televizor să mă uit la Tom si Jerry; dar, acum am crescut şi nu numai că pot lua parte la conversaţiile lor, ci şi să îmi dau cu părerea.De data asta timpul este cel mai mare dusman al nostru.Numai atunci când ajungi să întelegi ce ai lângă tine începe să ticaie şi să anunţe timpul pentru schimbări; schimbări care mai demult ţi se păreau usoare...
Din păcate, visurile se împlinesc şi dacă ţi-ai dorit vreodată să trecă mai repede timpul, aşa s-a şi întamplat...

p.s. Dacă eşti poate puţin mai mic decât mine sau...dacă pur şi simplu nu eşti de acord cu ce spun, aşteaptă.Atât îţi spun.Şi vei vedea că am dreptate...


mereu am iubit melodia asta...

In the morning light



Nu este soare.Ba din contra ploua si este innourat, dar pentru mine e soare si aud pasarelele cum ciripesc.
Este o dimineata in care ma simt sigura pe mine, ma simt bine si dincolo de toate ma simt indeajuns de pregatita sa incep ceva nou (cred ca ma refer la tensiunile clasei aXII-a;)) si poate la alte cateva..:-|).

La multi ani Buni!La multi ani Ionut!

Liniste


E noapte.E tarziu.Nu am somn, ascult acorduri fine de muzica ambientala si iar am picat pe ganduri.De fiecare data ma gandesc cu ciuda la faptele care le-am facut cu mai putina tactica, fapt pentru care acum, impropriu spus, platesc.
Eu sunt o fiinta prietenoasa si cu multe defecte.Fiecare le avem. Poate pe unele nu le realizam pana cand o persoana ni le evidentiaza.Uneori insa ma gandesc daca intr-adevar am de schimbat ATAT de multe la mine.E ciudat sa admit de cate ori in astfel de momente melancolice am luat hotararea: "De azi nimic nu va mai fi la fel.Ma schimb."
De schimbat m-am schimbat...Am invatat sa fiu putin mai rezervata.Un pas inainte.Am invatat sa tac, sa rad si sa glumesc, sa nu mai cred ca tot ce zboara se mananca si ca oricat as cauta nu mai visez sa gasesc prietenul adevarat.

...dar ma tem ca mai am atat de multe de schimbat la mine incat nu stiu cu ce sa incep.
Ti s-a intamplat sa iti doresti sa nu fii intalnit o persoana innainte? Si nu ma refer la faptul ca respectivul/va ti-ar fi cauzat un oarecare rau, ci pentru ca...nu te asteptai ca dupa ce "fiecare merge acasa" sa nu mai existe discutii.Imi place sa cunosc oameni.Sa ii cunosc dincolo de numele pe care fiecare il purtam, sa inteleg tainele si gandurile care le poarta...si de aceea uneori ma intreb cum poate scadea deodata acel interes doar pentru simplul fapt ca cele doua persoane nu mai sunt una langa alta.
Problema este ca da! Ma atasez de oameni, de acei oameni care ma fac sa rad, in care descopar o parte din mine...
Oare gresesc atat de tare?