Tipic românesc

Nimic nou şi neobişnuit, astăzi este una din zilele acelea ploioase, dar de vară, morocănoase, dar în care mi-am permis să ies din tipar şi o fac mai frumoasă, dacă pot să spun aşa; motiv pentru care, acum, proaspăt ajunsă acasă după o întâlnire cu un fost coleg şi prin urmare, depănarea amintirilor şi reactulizarea anumitor bârfe, mă simt mai cu mai multă poftă de viaţă.
Verificându-mi mailul am dat peste ceva interesant, care am considerat a fi o satiră super la adresa românului, poate chiar cel din operele lui Caragiale, veşnicul nemulţumit şi plin de problemele cotidianului, nemulţumit că parlamentarii fură, dar care nu se gândeşte că şi el ar proceda la fel în postura respectivă.
Fără alte cuvinte, vă invit să lecturaţi “Peisaj marin cu mitici” de Julius Constantinescu.


“Pe plaja din 2 Mai, o familie compusă din tată în maieu şi burtică de maestru emerit al tablelor, ţoapă coafată cu bigudiuri, costelivă, genul care nu se-ngraşă de-a dracu’ ce e şi copil de tip Goe, gălăgios şi enervant, îşi caută un loc unde să-şi pună cearşaful şi restul bulendrelor. Cară după ei calabalîcul standard – o sticlă de Timişoreana pentru campion, Frutti Fresh pentru loază şi o revistă de integrame pentru mă-sa, că e intelectuală.
“Mamă, mamă”, urlă Goe, “aici, aici!”. Titanul tablelor îşi înfige călcîiele în nisip şi, din cauza burţii, frînează anevoie, ca autobuzele cu burduf, în timp ce mă-sa, femeia pe faţa căreia se ghiceşte o bunătate sufletească rară, se întoarce şi e gata să-l pleznească.
“Mamă, mamă, aici am stat şi ieri”, zice Goe. “Uite coaja de la banană şi sticla noastră de cola” (ieri s-au respectat). Mă-sa se convinge că, într-adevăr, coaja de banană şi sticla de coca-cola pe care le aruncaseră ieri sînt tot acolo, se întoarce spre bărba-su şi zice, plină de scîrbă: “Băi frate, cîtă nesimţire! Îţi dai seama că ăştia nu fac curat pe plajă??”. ”

In memoriam

Se scutura din salcami o ploaie de miresme.
Bunicul sta pe prispa. Se gandeste. La ce se gandeste? La nimic. Innumara florile care cad. Se uita-n fundul gradinii. Se scarpina-n cap. Iar innumara florile scuturate de adiere.
Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe; sprancenele mustatile barba... peste toate au nins anii multi si grei.
Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori.
("Bunicul"-Barbu Ștefănescu Delavrancea)

p.s. Îmi vei lipsi....

Live your life to the fullest or NOT!

Aş vrea să spun atâtea, dar nici măcar cum să încep nu ştiu, cum să formulez.
Ne ghidam dupa cliseul ce spune sa ne traim viata la maxim, sa savurat fiecare clipa...
Aşa să fie?
Pentru că am ajuns să contrazic şi gura poporului.Aleargă timpul pe lângă noi-noi protifăm la maxim; dar, stau şi mă întreb, profităm de ceea ce trebuie cu adevarat la maxim sau de bucuriile mărunte şi trecătoare ale vietii.Acum un an aş fi răspuns cu certidudine că sunt întru totul de acord cu această zicală...dar de acum un an, s-au produs atât de multe schimbări, nu neapărat la exterior, dar cu siguranţă în interior.
Nu-mi vine să cred cât a trecut timpul...sunt atât de aproape de momentul pe care toată tinereţea mea l-am visat.Ţi-aminteşti îţi fugea gandul la facultate, la ani de libertate...
Păreau visuri desprinse din poveşti...
Ţi se parea că timpul pentru tine stă în loc, dar pentru alţii nu.Când părinţii discutau şi ne trimiteau în alta cameră, doar pentru ca ei să poată discuta în taină "lucruri de oameni mari", ni se păreau adevărate barbarii, pentru că noi eram deja oameni mari şi aveam capacitatea de a întelege tot.
Mi-aş dori,...să mă trimită mama şi acum la televizor să mă uit la Tom si Jerry; dar, acum am crescut şi nu numai că pot lua parte la conversaţiile lor, ci şi să îmi dau cu părerea.De data asta timpul este cel mai mare dusman al nostru.Numai atunci când ajungi să întelegi ce ai lângă tine începe să ticaie şi să anunţe timpul pentru schimbări; schimbări care mai demult ţi se păreau usoare...
Din păcate, visurile se împlinesc şi dacă ţi-ai dorit vreodată să trecă mai repede timpul, aşa s-a şi întamplat...

p.s. Dacă eşti poate puţin mai mic decât mine sau...dacă pur şi simplu nu eşti de acord cu ce spun, aşteaptă.Atât îţi spun.Şi vei vedea că am dreptate...


mereu am iubit melodia asta...