Povestea nemuritoare a unei muritoare

Intr-un tinut indepartat, dintr-o tara indepartata, unde harta sta atarnata in cui si barcile se plimb pe apa, a fost odata ca niciodata o fata.Si era una la parinti si mandra-n toate cele; cum e.....mm..fecioara? nu..nu e fecioara si nici noi nu suntem sfinti; dar era foarte mandra de ea. O fata frumoasa ca soarele si cu ochi senini ca marea, o adevarata incantare pentru imparatie, cu rochii din cele mai fine si scumpe matasuri si pantofi din cel mai stralucitoare diamante. Dar fata noastra avea un defect - era deosebit de zgarcita , egoista, si foarte plina de ea :credea k e de ajuns sa ai rochii stralucrioate pentru a fi la fel de lucitoare precum un luceafar.Insa a deveni luceafar presupunea mutl mai multe calitati, calitati ce ii lipseau printesei noastre.Si astfel, dupa ani intregi petrecuti la sanul mamei si pieptul cald al tatalui, fata a trebuit sa isi ia viata in propriile maini si in felul aceasta Tiffany a ajuns sa vada ca viata e ceva mai grea si ca sunt lucruri care conteaza. Cu toate acestea, ea nu si-a indreptat greselile cu care a crescut, dar totusi a ajuns sa se planga de felul in care altii o tratau, nerealizand de fapt, ca este parte din comportamentul ei si ca probabil, acesta este motivul pentru care o deranjau.
In dorinta ei de a ajunge regina, si de a domni peste capetele tuturor, printesa no0astra a inceput cautarea unui print. Si nu dorea orice fel de print! Ci unul stralucitor, bogat, carismatic, un print cu un cal alb precum zapada proaspat cernuta ce putea sa zboare mai repede ca vantul, si mai repede chiar decat gandul. A inceput draguta de ea sa mearga la cele mai importante petreceri, la cele mai mondene evenimente din imparatia ei, in cautarea mult doritului sortit.Si dupa ceva timp a intalnit alesul. Intr-un decor de invidiat, in lumina protectoare a lunii si in timp ce pana si stelele cu a lor lumina aurie ii contemplau, Charles a sarutato pe Tiffany. Pe marginea lacului broastele molfaiau de bucurie iar doua ratuste galuste se uitau cu o invidie de nedescris. Isi doreau din tot suflet sa fie in locul ei, pentru a putea simti dorinta, pasiunea, iubirea, sentimentul general de acei fluturasi rebeli care o ametisera pe Tiffany.Parea ca e dragoste adevarata. Nimic nu putea fi mai perfect, totul era de vis: peisajul, atmosfera, timpul, locul... si iubitul! Toate erau perfecte! Si, convinsa k el e sortitul, ca el e viitorul ei sot, alaturi de care va petrece ani multi si fericiti, Tiffany i se darui cu toata inima si pasiunea de care era capabila lui Charles. S-au iubit sub lumina blanda a lunii, intr-o atmosfera idila unde parea ca intreaga natura ia parte si se bucura de comuniunea lor. Nimic nu putea fi mai frumos, dragostea parea ca a invins orice obstacol, iar cei doi erau fericiti, imbratisati, sub crengile unui nuc stufos.Dar, dupa ce toata s-au iubit oglindindu-se in apa cristalina, la rasarit Charles a trebuit sa plece la vrajitorul Wiulor pentru ca acesta sa ii dea potiunea care il ajuta sa isi dea seama daca fata era intradevar era cea aleasa. Substanta din culoarea aracetului dar cu gust de ananas, cu gust de rodii si cartofi trebuia bauta de tanara domnita si daca i se mareau buzele de odata, asta insemna ca da, ea era aleasa. In schimb, in drum spre taramul vrajitorului Wiulor Charles a fost atacat, rapit si ucis in lupte crancene de niste dipsomani care il cautau de mult sa-i fure toti banii. Charles mintise in stanga si in dreapta, chiar si pe Tiffany, ca este fiul imparatului Portocaliu, din tinuturile Slonului dar defapt, el era fiul unei croitorese si a unui cizmar de la cetate Slonului.