Din candela timpului...

Departe de iluzii desarte, departe de iubiri nedescoperite, mai greu este sa fi apartinand vreodata unei alte lumi.
Imagineaza-ti.
Tu, familia ta si alta lume.
Oricat de mult te-ai schimba, oricat de mult ar trece timpul, tu, daca ai crezut vreodata in ceva, intr-o prietenie, in niste oameni, mereu iti va fi dor de ei si mai mult de atat, iti va fi dor de clipele petrecute cu ei. Nu ma refer la amici fara niciun scop comun, nu ma raportez la oameni ce-si pierd timpul meditand la o sticla...de ceva. Si aceea este prietenie-adevarat-,dar, ma refer la o prietenie pe care nu stiu cati au avut-o.
Si nu conteaza ca erai copil. Cand erai copil credeai orice vedeai, iubeai orice zambet si jucarie care scotea sunete jucause.Culmea este ca...cei care pleaca dintr-un loc in care au crezut adanc, indiferent de varsta, mereu ii vor avea in minte pe acei; cei care sunt inca acolo, mereu isi vor dori sa fie in alt loc, pentru ca asa este omul, nu stie sa aprecieze valoarea unui bun.
Si cel mai ciudat este, ca as vrea sa fiu mai explicita si nu pot.
Nu imi vei intelege of-ul din acest post. Nici nu vreau, poate.
Vroiam doar sa ma descarc.